Nu-ți cer

Nu-ți cer să mă iubești caci tu nu poți,
Deși pictezi superbe peisaje
Să desenezi în infinituri de culori a mea iubire
Mai caldă decat miezul unui soare ars, pe cerul tău cuprins de nopți.

Nu-ți cer să-mi prinzi privirea căci nu poți,
Deși cu ochii tăi frumoși mi-ai dărâmat întreaga lume
Căci adâncindu-te în mine te-ai pierde rău de tot, și tot nu poți,
Să te alcătuiești c-o singură suflare aprinsă în iubire.

Nu-ți cer nici lacrimi ca să verși, căci tu nu poți,
Să plângi amarul unei inimi rău brăzdate,
Cănd mi-ai lasat pământul plin de orizonturi seci
Și-n suflet cerul mi l-ai impregnat cu fulgere și neguri.

Brașov, 13 Noiembrie 2009

Dansul din seară sub bolta stelară

Dansează luna cu norii ei cu tot
Și eu te iubesc de nu mai pot.
Ma imbie o muzica să te invit la dans:
În zumzetul din vale se plămădesc iubiri,
Îi vezi cum se privesc?
Dansează cu mine dansul din seară,
Cât îi luna de goală!

Iubirea noastra, cea goală!
Ne-a prins ca două vrejuri în jocuri către cer!

Dansează luna cu norii ei cu tot
Și eu te doresc de nu mai pot.
Mă imbie tot muzica să te aplec spre pat…
Sunt treaz de-a binelea și suletu-mi e beat!

În așternuturi foșnetul ne plămădeste nebunia
Și jocul către cer ne tot unește!
Dansează cum mine dansul din seară
Tu goală prin pânzele sub bolta stelară.

Brașov 16 August 2007

Bună seara iubire

Bună seara iubire,
Te aștept să îmi apari de printre stele
Căci am vorbit de-atâta timp cu ele
Să își arunce ochii spre ființa ta.

…Vroiam și să-ți spun;
E al naibii de bun motivul ăsta de a trăi,
Să-ți pot pătrunde lumea cu iubire,
Și-oriunde-ai fi, să-ți pot atinge sufletul cu un sărut
Lăsat din cer, prin aerul ce te-împresoară…

Pe bolta ăstui univers pentru a cata oară
Răsari cand pașii mi-i petrec prin noapte
Șușotindu-mi câteva șoapte neauzite de altcineva?
Te-aștept iubire! Dulce dragostea mea.

Brașov 04 August 2007

Acuarele

În mine se nasc și mor fragmente din tine.
Pot spune că mintea mea nebună
Nu obosește cu niciuna dintre privirile tale.
Lumile tale surprinse pe coală
Te vor în fiecare seară.
Adorm… și sufletul tau mă sufoca, mă omoară.
Pentru că te vreau așa cum te-am pictat eu în sufletul meu!
Fragilă, goală…
Nebună, perversă, imorală.

Oare sunt lumi pentru tine,
La fel de fragile și goale…
Și de nebune
Și de perverse,
Imorale?
Ma lovește realitatea,
Și înca nu ma omoară,
Mi-e gandul cu tine seară de seară.

Brașov 16 Mai 2007

Invaziv

Îmi alergi cu viteza luminii prin sânge si mă încălzești,
Eu sloiul de gheata ce-mi purtam destinul înghețat
Mi-ai invadat fiecare celula si-apoi
… Iubirea m-a cuprins și m-a vindecat.

Vină dară tu seară

Șed tăcut, cuminte,
In odaia casei tale de prin Ieși.
Tu intri si ieși
Lăsând in urmă-ți parfumul tău de femeie.
Ai obiceiul sa mă privești des,
Parca nu-ți vine să crezi
Ca-s acolo și cutez spre sufletul tău.
Ce-i rău de vreau să-mi fi tu femeie
Iar mie sa-mi spui mai mereu, omul meu?
M-aș prinde-n fapturi ce ți se-abat în cale
Sa știu protejată și că nu îți e greu.

Vina dară tu seară,
Sa te pot cuprinde femeie, la pieptul meu.

Fire de iarbă

Urmăresc ființe ce-și pernidă trupul prin alegoria vieții,
Le simt gândul, le sorb glasul…
Un cerșetor rămâne ațintit lângă mine,
Mirat de nebunia care m-a cuprins.
Nu vede că plâng, că-s trist,
Mă privește-într-adins.
Cărările vieții în colțul meu de stradă
Se îndesesc mereu
Și eu răsădesc de nebun printre ele
Fire de iarbă.
Caut o potecă sufletului meu.

Brașov, 21 Februarie 2007

Îmbrățișare

Prima și ultima dată ,
Copilul își salută mama plângând,
Stors parca din același trup
Care l-a purtat, zile la rând, in pântecele sale.

Ochii mei lipiți de ușile cerului
Nesătui caută alinare,
Cu nesăbuită speranță și ardoare,
Agonizând fericiri zile la rând.
Buzele mele asprite în vânt
Primesc sărutul unei lacrimi stelare,
Umede, umezi, sunt și plângând
Palmele frământa lacrimi, amare.
Mă mai tine un singur zâmbet agățat de-o vreme de acest pământ,
Cel pe care tu mi l-ai dăruit, iubita mea mamă.

Prima și ultima dată
Iubita mamă își saluta copilul zâmbind,
Cu aceleași obiceiuri firești,
Griji părintești – asprite o viață în palmele sale.

A.M.

Frumoase drumuri troienite de zapezi ce-ți poartă pașii cu un zâmbet
Căldura unei inimi daca-o vezi,
Ți-a zâmbit prin chiciura și promoroaca dintre cetini,
Ninsori se nasc ca în povești,
Pornite să aștearnă înaintea-ți
Covorul alb țesut din fulgii mari de nea,
Pe care tu acum pășești…
Nebun cum sunt, știu ca-mi zâmbești de pe-undeva.
O noapte bună, necunoscută prietenă a mea.

Exercițiu de iubire

Ca să-ți spun mi-e dor,
Îmi e greu, de-atâtea ori.
Eu să-ți spun … și tu să zbori
… Și râd.

Să te simt aproape aș mai sta o noapte,
Să ascult în șoaptă răsuflarea-ți caldă.
Fulgi de nea se-aștern, lin în fața mea
Și in ei se oglindește – albă pielea ta.

Te-ating și tremuri,
Parcă vrei să te cutremuri,
Ai nascut în mine tot ce se putea!
…Stând cu palma-întinsă înaintea TA
TU! …ai cuibarit în ea, o micuță stea.

Vrei sa fi a mea?

Brașov, 12 Decembrie 2006

Umbre

Și când te gândești la întunericul din zi
Aceeași si eterna zi.
Din tot ce vine, totul te va copleși.
O vaga umbra care iți cerșește restul
De viată care ti-a rămas;
Tu ești plecat.
O casa si un pat ce te-au uitat,
Vâltoarea vieții ti le-a spulberat.
Uiți!
Uiți că odată chiar ai existat!