Mulțumesc

Reîntregirea între un biet creion
Și o sarmană foaie de hârtie,
În rezultatul lor hidos,
O urmă de creion urât și gros,
În pastelate versuri expuse mizerabil
Pe-o biată coală albă de hârtie,
Cândva o referință despre impecabil,
Fiind acum mânjită, ici și colo,
De o simplă și ciudata nebunie
În a-ți transmite despre sufletu-mi și ție,
Întreaga și imensa-mi bucurie,
O încântare, sau enormă desfătare,
Ca un răspuns la mulțumescul dumitale.

Brașov 25 Noiembrie 2009

Un gând

Iți trimit un gănd.
Îl ambalez în petale
Căci poate fi o floare
Şi-l leg c-o rază de soare.

Ți-l aştern la picioare
Şi te privesc râzând,
… Ce gând!

Hai, râzi!
Îmi place să te știu râzând.
Mai vrei să-ți ambalez un gand?

Pe curand …

Brașov, 25 Noiembrie 2009

Nu-ți cer

Nu-ți cer să mă iubești caci tu nu poți,
Deși pictezi superbe peisaje
Să desenezi în infinituri de culori a mea iubire
Mai caldă decat miezul unui soare ars, pe cerul tău cuprins de nopți.

Nu-ți cer să-mi prinzi privirea căci nu poți,
Deși cu ochii tăi frumoși mi-ai dărâmat întreaga lume
Căci adâncindu-te în mine te-ai pierde rău de tot, și tot nu poți,
Să te alcătuiești c-o singură suflare aprinsă în iubire.

Nu-ți cer nici lacrimi ca să verși, căci tu nu poți,
Să plângi amarul unei inimi rău brăzdate,
Cănd mi-ai lasat pământul plin de orizonturi seci
Și-n suflet cerul mi l-ai impregnat cu fulgere și neguri.

Brașov, 13 Noiembrie 2009