A.M.

Frumoase drumuri troienite de zapezi ce-ți poartă pașii cu un zâmbet
Căldura unei inimi daca-o vezi,
Ți-a zâmbit prin chiciura și promoroaca dintre cetini,
Ninsori se nasc ca în povești,
Pornite să aștearnă înaintea-ți
Covorul alb țesut din fulgii mari de nea,
Pe care tu acum pășești…
Nebun cum sunt, știu ca-mi zâmbești de pe-undeva.
O noapte bună, necunoscută prietenă a mea.

Exercițiu de iubire

Ca să-ți spun mi-e dor,
Îmi e greu, de-atâtea ori.
Eu să-ți spun … și tu să zbori
… Și râd.

Să te simt aproape aș mai sta o noapte,
Să ascult în șoaptă răsuflarea-ți caldă.
Fulgi de nea se-aștern, lin în fața mea
Și in ei se oglindește – albă pielea ta.

Te-ating și tremuri,
Parcă vrei să te cutremuri,
Ai nascut în mine tot ce se putea!
…Stând cu palma-întinsă înaintea TA
TU! …ai cuibarit în ea, o micuță stea.

Vrei sa fi a mea?

Brașov, 12 Decembrie 2006