O adunare de cuvinte
Vor disperate să îmi prăduiasca cerul
Cu aripi de îngeri și fulgi,
Dezmierdat de zambetele-mi nătângi.

Când mă apăs cu nasul de fereastră
Ochind o stea-înflorată-n răsuflare;
E înghețată toată;
Privirea ta pătată,
Brăzdează adânc în zare…
Prin orizonturi care tot ridică
Și coboară;

Același vechi și surd pământ,
Același cer plin de albastrul crud,
Ne bucură …
Și ne primesc pe rând …

O adunare de cuvinte
Mi-s ghemuite rău prin minte;
Mai stai măi suflete și tu,
Ia loc în tihnă și te simte!
Îmbrățișază-te cu drag…
Și-apoi, doar n-ai uitat?
Poți râde,
Poți și plânge…

Brașov, 11 Februarie 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *