Urmăresc ființe ce-și pernidă trupul prin alegoria vieții,
Le simt gândul, le sorb glasul…
Un cerșetor rămâne ațintit lângă mine,
Mirat de nebunia care m-a cuprins.
Nu vede că plâng, că-s trist,
Mă privește-într-adins.
Cărările vieții în colțul meu de stradă
Se îndesesc mereu
Și eu răsădesc de nebun printre ele
Fire de iarbă.
Caut o potecă sufletului meu.

Brașov, 21 Februarie 2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *