Mi-ai furat sufletul și n-ai știut
Ce să-mi lași la schimb decât imensa-ți răutate…
Și-acum în pustietate tot caut a te iubi
Și nu mai știu macar a rosti,
Iubirea,
Fără acompaniamente de răutate.

Doar tu, tu poti ști despre ce și cum se poate
Răsădi în vechea grădină din paradis,
Imensă și goală în sinistra-i singuratate.

Tu, te-ai jucat de-atâtea ori,
Ba inocent, ba plină de prostii,
Conjugand incorect verbul a iubi:
Și acum nu mai simt, nu mai pot ști, și nu răsare
Nici o floare în pământul pustiit și ars de propriul soare.
Doare, doare, doareeee!!!
Iubirea ta amăgitoare.
Doare, doare, doareeee!!!
Iubirea ta ucigătoare.
Doare, doare, doareeee!!!
Cand tot ce s-a născut in suflet,
Moare.

Brașov 23 Mai 2011

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *