Lipsesc culorile
Să ne mai bucure zorii zilelor
Acum atât de reci,
Atât de seci –
Monotonii in gri,
Și liniile buzelor
Ce nu mai știu
Nici macar a zâmbi
Printre zidurile
Vorbelor atât de murdare,
Atât de goale
Și fără valoare,
Sunetele-s moarte
Spusele-s deșarte,

Cât plumb stă topit
În mainile veșnic
Prinse în buzunare,
Private de atingeri,
De-o mica exaltare,
De-acea înfiorare…
Cum îmi stau ochii lipiți
De cerul fără culoare
Plângând și cerșind,
Curucubeul pe cer
Azurul din mare
Roșul din maci…
Culoarea vocii tale…

Îmi lipsesc culorile:
Cele naturale.

Brașov 10 Martie 2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *