Nu-ți cer să mă iubești caci tu nu poți,
Deși pictezi superbe peisaje
Să desenezi în infinituri de culori a mea iubire
Mai caldă decat miezul unui soare ars, pe cerul tău cuprins de nopți.

Nu-ți cer să-mi prinzi privirea căci nu poți,
Deși cu ochii tăi frumoși mi-ai dărâmat întreaga lume
Căci adâncindu-te în mine te-ai pierde rău de tot, și tot nu poți,
Să te alcătuiești c-o singură suflare aprinsă în iubire.

Nu-ți cer nici lacrimi ca să verși, căci tu nu poți,
Să plângi amarul unei inimi rău brăzdate,
Cănd mi-ai lasat pământul plin de orizonturi seci
Și-n suflet cerul mi l-ai impregnat cu fulgere și neguri.

Brașov, 13 Noiembrie 2009

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *