Și eu și ele îmi spun mie lasă:
Nopțile.
Odată albastre acum sunt albe și sihastre,
Hulite în zgomote sucombate
Muzica seacă ce nu mai pleacă,
Respirația mea ciudată, sacadată:
Plăng. Și ce dacă…
Nici o lacrimă nu izvorăște din piatră.

Și eu și ele mă intreabă dacă?:
Găndurile,
Îmi pare ca sunt trup și parca totuși nu-s,
Că mi-i sufletul dus
Și nu-l regasesc, nici jos, nici sus.
Contradicțiile zilei nu mi-au spus
Cât și câte mai am de dus
Până la apus.

Brașov, 04 August 2014

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *