Prima și ultima dată ,
Copilul își salută mama plângând,
Stors parca din același trup
Care l-a purtat, zile la rând, in pântecele sale.

Ochii mei lipiți de ușile cerului
Nesătui caută alinare,
Cu nesăbuită speranță și ardoare,
Agonizând fericiri zile la rând.
Buzele mele asprite în vânt
Primesc sărutul unei lacrimi stelare,
Umede, umezi, sunt și plângând
Palmele frământa lacrimi, amare.
Mă mai tine un singur zâmbet agățat de-o vreme de acest pământ,
Cel pe care tu mi l-ai dăruit, iubita mea mamă.

Prima și ultima dată
Iubita mamă își saluta copilul zâmbind,
Cu aceleași obiceiuri firești,
Griji părintești – asprite o viață în palmele sale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *