Șed tăcut, cuminte,
In odaia casei tale de prin Ieși.
Tu intri si ieși
Lăsând in urmă-ți parfumul tău de femeie.
Ai obiceiul sa mă privești des,
Parca nu-ți vine să crezi
Ca-s acolo și cutez spre sufletul tău.
Ce-i rău de vreau să-mi fi tu femeie
Iar mie sa-mi spui mai mereu, omul meu?
M-aș prinde-n fapturi ce ți se-abat în cale
Sa știu protejată și că nu îți e greu.

Vina dară tu seară,
Sa te pot cuprinde femeie, la pieptul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *