Frumoase drumuri troienite de zapezi ce-ți poartă pașii cu un zâmbet
Căldura unei inimi daca-o vezi,
Ți-a zâmbit prin chiciura și promoroaca dintre cetini,
Ninsori se nasc ca în povești,
Pornite să aștearnă înaintea-ți
Covorul alb țesut din fulgii mari de nea,
Pe care tu acum pășești…
Nebun cum sunt, știu ca-mi zâmbești de pe-undeva.
O noapte bună, necunoscută prietenă a mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *