Se-nfățișează luna după nori
În gândurile mele cuprinse de tăcere.
Dulcea mea amăgire,
Îmi dai fiori…
Pe alei din suflet, nepavate,
Desenez scări
Noapte de noapte,
Cu tâmplele-mi grizonate,
La lumina plapandei lumânări.
Vântul bate.
În noapte-i lumina și întuneric in zori,
Pe drumurile obosite și fără cărări,
Cosașii de flori sunt puși pe fapte.
Să plouă!
În poieni rătăcite udate de rouă
Arunc eu semințe.
Alese cu grijă,
Din suflet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *